Izaline Calister

       Concertul Izalinei Calister, ne-a dus din lumea stressantă contemporană, în lumea naturii. Am petrecut o seară de neuitat în Muzeul Tel-Avivian, în ritmurile naturii descrise de muzica Curaçaniană a Izalinei Calister acompaniată la pianistul de mare clasă Marc Bichoff  (Olanda), chitaristul Ed Vanhoff  (Olanda), chitarist bass Yerman Aponte  şi percuţionistul ….

       Ritmurile mării Caraibiene, ritmurile junglei Sud-Americane, tumultul cascadelor, răcoarea gheţarilor, amintirile sclavilor africani în drum spre plantaţiile Americii, “culturalizarea triburilor autohtone” înfăptuită de spanioli, portughezi, olandezi, îmbinate în lirica scrisă şi interpretată de Izalina ne-a îmbălsămat sufletul.

       Pentru o seară am retrăit simplitatea copilăriei nepoluate de mass-media şi computere, pentru o seară mi-am retrăit copilăria lipsită de griji în pădurile Carpatine.

O cugetare la 60 de ani

             M-am născut în Micul Paris postbelic, generaţie a speranţei renaşterii.  Cortina, concepută la Yalta, ne-a separat de Europa Planului Marsall. Cu toate astea am avut o copilărie şi o adoslescenţă lipsită de griji. Pînă în anii ‘75, am trăit într-o atmosferă de siguranţă socială. În această siguranţă au început să se manifeste fisuri datorită unei concepţii politico- economice greşite Centralizarea.

            Am părăsit Bucureştiul anilor ‘80, pentru a-mi construii propria-mi filozofie de viaţă. Din cealaltă parte a Cortinei am privit prăbuşirea Ei.

 

Noua societate Românească s-a format pe ruinurile şi din ruinurile fostului regim postbelic. Toţi cei ce au ajuns la cîrma societăţii au fost formaţi ca şi mine, au făcut parte din generaţia renaşterii. Ca în orice societate, şi generaţia mea a fost formata de oameni de omenie, tehnocraţi, oportunişti, lingăi, canalii, pleavă.

            Ceea ce a dispărut o dată cu Cortina este siguranţa socială. Societatea Românească are încă cale lungă pînă va ajunge la siguranţa socială pe care statul trebue să-l asigure cetăţenilor.

            Asigurarea socială şi medicală trebue reglementată prin legislaţie, asigurînd bătrîneţea, şi nu numai. Statul trebue să asigure educaţia, sănătatea, bolnavii cronici, accidentele de orice natură şi în final bătrîneţea  Sigur că acest lucru este întărit de asigurare privată, dar şi aceasta este în final garantată Stat.

            Tot o dată, Statul trebue să asigure dezvoltarea economică a ţării, dezvoltrea infrastructurii, şi asta mai ales în situaţia economică mondială de azi. Privesc lucrurile din afară, văzînd pauperitatea bătrînilor şi fuga capacităţii de muncă din România.

           

D Day

            Mă uit prin prisma timpului. Mă uit la tot ce am trăit în jumătatea de veac postbelică. Postbelic, e un joc de cuvinte, caci după încheierea WWII, n-au contenit nici pînă azi războaie locale, sau intervenţii militare care au răsturnat regimuri, beligeranţa continuînd.

            D Day a fost zorile unei epoci de democraţie pentru o parte a mapamondului, democraţie extinsă după 45 de ani prin “Căderea Zidurilor Berlinului”.

            Din păcate nici pînă azi n-am reuşit să învăţăm că nu se poate face export de ideologie prin forţa armelor.

            Încă n-am învăţat că coexistenţa între divergenţi se poate rezolva prin WIN-WIN, şi nu prin impuneri de doctrine, indiferent dacă e vorba de economie, de moduri de guvernare.

            “E mai uşor să dezintegrezi un atom, decît o prejudecată.”

 Ca o parafrază: E mai uşor să impui prin forţa armelor, dar nu să schimbi mentalitatea locală; cînd va înceta presiunea exterioară, istoria va fi reluată de la punctul în care a intervenit perturbarea.

The President of US, Lumea Musulmană şi Israel

Discursul de la Cairo al lui Obama a fost excelent scris şi nu mai puţin excelent declamat.

            Politica externă americană este clar orientată pentru rezolvarea problemelor economco-sociale interne, actuale ale USA:

            Intenţia de destindere este evidenţiată, dar calea spre ea depinde de parteneri, şi nu numai de parteneri musulmani.

            În privinţa creării Statului Palestinian, intenţia este clară. Cum şi când se va realiza? (noţiunea de timp în lumea musulmană nu coincide cu noţiunea de timp americană).

            Israelul trebue să priceapă că intenţia lui Obama este un Stat Palestinian pe teritoriul propus la partajarea Palestinei Mandatului Britanic, act ataşat Hotărîrii ONU din 29 nov. 1947 cu minime modificări. Ce legătura asta cu toate discuţiile de la 1990 încoace intre OEP (PLO), Israel şi USA? Poate vom afla în alt discurs al Preşedintelui Obama.

E mult mai uşoară dezintegrarea unui atom decât a unei prejudecăţi

“E mult mai uşoară dezintegrarea unui atom decât a unei prejudecăţi” -
Albert Einstein

            Clubul ţărilor posesoare de arme nucleare este restrîns: USA, Rusia, China, Franţa, UK, India, Pakistan, Israel (deşi nici o dată n-a declarat că este posesoare).  Mai nou în acest club vor să intre Coreea de Nord şi Iran

            Ţările ce folosesc reactoare atomice pentru scopuri energetice şi cercetare este mult mai larg, 30 la număr, împrăştiate pe toate continentele mai puţin Australia.

            Coreea de Nord ţinînd de sfera de influenţă aChinei, cel puţin aşa se presupune în cercurile politice, nu reprezintă un potenţial real de dezechilbru.

            Iranul prin declaraţiile sale de Negare a dreptului la existenţă a Statului Israel, reprezintă o sursă de dezechilibru.

            Dezechilibrul nu este provocat de declaraţiile iraniene, ci de faptul că înarmarea atomică a Iranului, va duce la escaladarea înarmării atomice.

Iranul duce azi o politică de expansiune a “revoluţiei shiite”, lucru ce va duce la înarmarea  organizaţiilor teroriste, organizaţii ce nu recunosc valorile umanităţii ale lumii iudeo-creştine, şi neagă şi drepturile lumii musulmane sunite şi a societăţii musulmane moderate. Este vorba de organizaţiile Al Qaeda şi pro Al Qaeda, Taliban, Hamas, Hizbullah (Hezbullah).

            Înarmarea Iranului va duce la înarmarea atomică a ţărilor arabe sunite – Arabia Saudită, Iordania, Siria, Algeria.

            Acest fenomen va duce nu numai la un dezechilibru politic ci şi la unul economico-social, resursele interne canalizîndu-se nu pentru dezvoltarea societăţii respective, şi inplicit a universalităţii.

            China şi Rusia prin prisma economică de a se vedea Forţa Nr.1 în locul Americii, duc o plitică tolerantă faţă de Iran şi Coreea de Nord, politică care poate duce la Dezastrul Nuclear.

Perspective în Orientul Apropiat

            Israelul Modern este o consecinţă a Hotărîrii ONU din nov 1947 – formarea a două State pe teritoriul Palestinian al Mandatului Britanic, Statul Israel şi Statul Arab Palestinian.

            Orice discuţie a dreptului tribal canaanit, Dreptul POPORULUI ALES, Regatul lui Solomon, Regatul lui David, sunt discuţii pur academice.

            Situaţia actuală este o consecinţa a politicii israeliene şi a politicii mondiale între 1948 – 1990.

            Israelul de azi trebue să ţină cont pe de o parte de schimbarea politicii mondiale, politică reconciliantă faţă de islam (tolerantă faţă de cam toate faţetele islamului modern), politică dictată de conjuncutură economică nu ideologică, iar pe de alta trebue să ţină cont de schimbările demografice ale ţării, structură  în care evreii în următorii 50 de ani vor deveni minoritari.

            În această perspectivă West Bank şi Gaza vor deveni Stat sau State independente, cu tot ce implică noţiunea de stat, întrun viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Shavuot

O dată, pe Muntele Sinai, DOMNUL ia dat lui Mozes şi poporului Israelit Cele 10 Porunci. (mai tîrziu Cele 10 Porunci au fost săpate pe 2 table de Piatră; dar  nici asta nu a ajutat uitării, reinterpretării, denaturării).

De atunci, în fiecare an de Shavuot sărbătorim evenimentul, cu toate că de mult numai ţinem cont de ” the Ten Commandments of GOD”.

 Totodată Shavuot este Sărbătoarea Recoltei, în timpurile acelea fiind Sărbătoarea celor 7  produse agricole: grîu, orz, smochine, struguri, rodii, măsline şi curmale.

 Astăzi de Shavuot Urez tuturor să închinăm o cupă de vin, şi gustînd o felie de prăjitură de brînză cu stafide, să ne ramintim de adevărata înţelegere a celor 10 Porunci.

 Lumea va deveni mai BUNĂ şi mai FRUMOASĂ.

EUL şi EU

            Am plecat. Am lăsat totul baltă, uitînd de tot şi de toate. Sunt în lumea liniştii interioare. Nimic nu mă tulbură. Şed pe un tăpşan într-o lumină blîndă, în aer înmiresmat. Vîntul călduţ unduie o melodie de clipocit de ape, înprospătînd tăpşanul bălţat de flori. Stau între Cer şi Ocean, Eu  cu EUL meu. Conversăm încercînd să ajungem la unison. Aşa ne prinde noaptea înstelată, Luna plină învăluindu-ne în stele căzătoare.  Într-un tîrziu, în răcoarea dimineţii m-am trezit udat de rouă. M-am uscat în primele raze ale Astrului Zilei, şi m-am înfruptat cu fructele tăpşanului concurînd păsăretul matinal.  După-amiaza ne-am petrecut-o între stalctide şi stalacmide milenere, în grota de sub tăpşan, apele rîului subteran scoţîndu-mă prin lumea cristalelor  la nisipul oceanului.  Am rămas din nou în singurătatea-mi umană, urmînd ca altă dată, EUL să mă învite la o şuetă.

Trombonul si Mgicianul

            Sala de Concerte “Recanati” a Muzeului Tel-Aviv, a fost fermecata de ultimul Concert de Jazz.

            Wycliffe Gordon, ne-a condus in lumea Jazzului  prin sunetele trombonului in interpretarea Lui Magica. Ne-am trezit in lumea Junglei, in lumea Pagana a spiritului, ca apoi sa interpretam prin sunetele Magului evolutia spirituala a universalitatii.

            Firul calauzitor al muzicii lui Duke Ellington interpretata de Magicianul Trombonului acompaniat de prestigiosul trompetist Jim Rotondi,si de talentatii jazzisti israelieni – pianistul Gil Zohar, contrabasistul …si bateristul Shay Zalmann a incheiat stagiunea de Jazz a Muzeului Tel-Avivian.

 - imi cer scuze de o mica scapare de memorie – Numele contrabasistului

           

Primavara Baroca

            Jerusalem Baroque Orchestra si-a incheiat stagiunea Tel-Aviviana cu un concert “Tastes of France & Italy”.

            Ne-am bucurat de atmosfera primaverii in sunetele clavecinului (dirijor David Shemer), viorilor (Noam Schuss, Raffaello Negri), violei (Katya Polin), cotrabasului (Alon Portal), violoncelului (Orit Messer-Jacobi), flauturilor (Tami Krausz, Kimberly Reine) si a tinerei soprane Yeeala Avital.

            Un minut de reculegere a fost acordat Maesrtului, Dirijorului, Dascalului, OMULUI Mandi Rodan.

            Am fost rasfatati cu Ouverture Suite No 2 si Cantata – Non sa che sia dolore – Johann Sebastian Bach, Concerto for Strings and Basso Continuo – Antonio Vivaldi, Suite from le Bourgeois Gentilhomme – Jean Baptiste Lully , Le Sauvages, Concerto Comique – Michel Corrette.

            Cu prima ploaie de petale ale primaverii Tel-Aviviene cei din Jerusalem ne-au parasit, lasindu-ne speranta reintilnirii in toamna