Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2008

Cosmologie

            Am trecut prin atîtea de-a lungul anilor. Ne-am format în Europa postbelică, în speranţa unei lumi mai bune. Am dus idealurile unei lumi mai bune pa meleagurile pe care Corabia Sorţii ne-a dus. Am construit viitorul nostru pe temelia adusă de acasă. N-am judecat părinţii şi idealurile lor, căci am crescut în respectul bătrînilor şi al celor ce ne-au dat viaţă. 

           Am învăţat universalitatea, cosmologia Universalului. Suntem o parte din esenţa primordială care la un moment dat s-a fărîmiţat în infime bucăţi, într-o infinitate de sufluri. Suntem o părticică a aceleiaşi esenţe primordiale, indiferent de catalogarea clasică în rase, religii, semeţii, naţionalităţi, grupuri sanguine, etc.Am învăţat să privim holistic, să vedem totul ca o unitate intrinsecă corpul uman, gîndirea şi spiritul (sufletul), aura şi magnetismul proriu ce ne înconjoară şi ne protejează.Încercăm să înţelegem mecanismul în care gîndirea ne comandă, cînd de fapt spiritul ar trebui să fie cel care să ne dirijeze acţiunile, căci el este fărîma din esenţa primordială.Cînd vom readuce spiritul la adevărata lui valoare, atunci vom ajunge la înţelegere şi armonie, căci ne vom înţelege esenţa primordială, esenţă căreia cu toţii îi aparţinem.

Reclame

Read Full Post »

Eternul Jerusalem

                           Am urcat în Oraşul Alb, eternul Jerusalem. Am străbătut rînd pe rînd Cetatea, pe trasee diferite.           

M-am aventurat în tunelurile istoriei, coborînd în timpul Primului Templu, mîngîind pietrele ciclopice ale temeliei, apoi am continuat călătoria prin sălile cavalerilor ce s-au luptat cu osmalîii, ca într-un final să mă regăsesc pe Via Dolorosa.

Am purces pe traseul Martiriului, etapă cu etapă, ajungînd într-un final la Sfîntul Mormînt. Sigur că mi-am început călătoria la Gat Shemanim, sub măslinii milenari.

Într-un sfîrşit de săptămînă tomnatic, m-am aventurat în Mea Shearim, trezindu-mă în lumea seculară evreiască, neschimbată, fiecare Curte Rabinală cu îmbrăcămitea-i specifică. Strecurându-mă pe uliţe am ajuns din nou în Cetatea Mileneră; traversînd shukul asaltat de localnici şi turişti, am păşit pe Cardoul milenar ca să mă plimb prin Roba Yehudi – Cartierul Evreiesc al cetăţii, coborînd în final la Zidul Plîngerii. După ce am mîngîiat cu evlavie Pietrele Milenare ale Zidului (Zidul de West al Tempului) şi mi-am lăsat dorinţa scrisă pe un petec între pietre, am părăsit Cetatea pentru a o admira de pe Esplanada modernă a Preşedintelui (traducere liberă), nou loc turistic construit în zona Sediului ONU din Jerusalim.

O dată cu înflorirea migdalilor m-am reîntors în Oraşul Etern, de data asta aventurîndu-mă pe Damascus Gate, străbătînd Cartierul Musulman, şi oprindu-mă pe esplanada Marii Moschei (Dom of Rock). Am viziat cele Două Moschei, ca seara să mă retrag în Zona cunoscută sub numele de Turnul Lui David, relaxîndu-mă cu expoziţia de sticlă al lui Chihuly.

Vara m-am reîntors la Expo-flora, trecînd în revistă exponatele florale ale mapamondului organizat pe continente, seara petrecînd-o în Noua Universitate Mormonă la un concert clasic de flaut şi orgă susţinut de Cvartetul hamburghez Gabriel.

Oraşul Etern este şi oraşul muzeelor, avînd una din cele mai remarcabile colecţii de statui din lume; Yad Vashem – muzeul Holocaustului fiind un alt punct important al Oraşului Etern şi al Memoriei colective evreieşti.Şi ca orice metropolă să nu uităm sălile de concerte, teatrele, parcurile. Sigur că un punct turistic este şi Knessetul (Parlamentul). 

Modernitatea şi-a spus cuvîntul în ultimii ani prin şoselele de legătură interne şi circulare care leagă cartierele oraşului atît între ele cît şi cu restul ţării. Mai nou se construieşte traseu de tramvai, una din măsurile antipoluante. Cel mai nou monument al Oraşului Etern este Podul suspendat proiectat de Santiago Calatrava, care marchează intrarea veche dinspre Tel-Aviv. 

Read Full Post »

Holocaust Memorial Day 2008

             Organisers of events to commemorate International Holocaust Remembrance Day on Sunday 27 January 2008 say that a large number of civic and faith groups across Europe are due to take part, including British Muslims.            

            The day of remembrance was initiated by the European Parliament in 2000 and further supported by a declaration of the United Nations in 2005.    

             Churches in Europe have been involved from the start through a variety of ecumenical and inter-religious bodies, as well as civil society organisations. 

            In Britain the memorial day had been a focus of controversy over Muslim participation following a boycott by the Muslim Council of Britain – which has now been ended. The concern had been about not negating the significance of other acts of genocide while specifically remembering the Nazi one

            In 2007, European Commissioner for Culture and Youth Jan Figel spoke about the need for the younger generations in Europe to learn more about the Shoah and its implications.        

             This year, European Parliament President Hans-Gert Pöttering is scheduled to address parliamentarians, diplomats, civic and religious leaders at the main Memorial event in Brussels, one of the EU centres. However the day is unlikely to stay entirely controversy free. A network calling itself European Coalition for Israel has been established by church groups with substantially pro-Zionist leanings, and has set up an official-looking website with a dot EU address to influence Christian participation.      

            Mainstream religious and civic leaders have sought to distance Holocaust Memorial from arguments about the current politics of the Middle East, while stressing the unique horror of the Nazi holocaust and the need to rigorously combat anti-Semitism and threats to Jewish people.   

           Christian, Jewish and Muslim leaders from different parts of Europe will make joint statements and symbolic actions on 27 January to symbolise a shared commitment to ending violence and hatred.     

           European church leaders have expressed concern about recent attacks on Jews and Jewish cemeteries, as well as prejudice and abuse against Muslims, gypsies, homosexuals and other minority groups.    

          They say that prejudice and xenophobia must be tackled at grassroots level, as well as through national and international political mechanisms. 

Read Full Post »

Înţelegere

 În umbra malului înalt al Lacului pe jumătate secat se vedea o umplutură ciudată. Cum locul era populat de mii de ani, fantezia localnicilor împletită cu amintiri ale bătrînilor spuse la un foc de seară, au dus la deschiderea unui mic şantier arheologic. Săpăturile au scos la iveală un lăcaş în formă de aulă. Datorită condiţiilor naturale de conservare totul a rămas nevătămat de trecerea timpului. Pardoseala aulei era pavată cu un mozaic reprezentînd simbolurile religiilor lumii, simboluri aşezate în cerc. Pe pereţi simbolurile se repetau ca o oglindire a pardoselii. Cupola era decorată cu mozaicuri reprezetînd un Simbol al Universalităţii.  În dreptul ficărui simbol se vedeau urmele unui jîlţ.  Oamenii au denumit Aula, Sala Înţelepciunii. În jurul Aulei s-au mai dezgropat două încăperi, una folosită ca bufet, asta după mozaicurile culinare restaurate, iar alta ca bibliotecă. 

          Cercetători, din toate colţurile lumii actuale şi de toate religiile au venit la malurile istoricului Tiberias să citească şi să traducă textele. Deşi lumea este învrăşbită, totuşi clericii de toate religiile şi nuanţele lor, au poposit pe meleagurile însorite ale miticei Mări a Galileiei. Textele prin descrieri stenografice au demonstrat veridicitatea evoluţiei umanităţii, scindările, frămîntările, diviziunea lumii.

          Una din scieri, scriere nestenografică, în aramaică, descrie Noua Eră. Într-o succintă descriere sînt trecute în vedere neînţelegerile iudeo-creştino-islamice. Apoi se descrie ajungerea la două state pe teritoriul Palestine, ca într-un ultim capitol să fie descrisă Aula. 

           Aula era  Casa Înţelepţilor.

După ani de neînţelegeri între popoarele născute din legendarul Abraham, s-a ajuns ca cele două naţiuni, Israeliană şi Palestiniană ce trăiau în neînţelegere, în două state rivale pe acelaşi teritoriu istoric, să se unească, denumind noul Stat Canaan, înlocuind Parlamentele cu Casa Înţelepţilor.

          Canaanul era Statul care a adus înţelegerea şi bunăstarea pe Pământ. Vechile învrăjbiri şi ne-nţelegeri s-au înlocuit cu ajutorare şi promovare comună a relaţiilor celor două ramuri ale lui Abraham. Ramura iudaică a adus în Casa Înţelepţilor relaţiile cu Occidentul şi lumea Creştină, ramura islamică a adus relaţiile cu Orientul şi lumea Islamică.

          În această Aulă se debăteau toate problemele legate de aspectele lumii, atît cele laice cît şi cele religioase. La dezbateri erau prezenţi nu numai Canaaneenii iudaici, islamici, druzi şi beduini, ci şi  reprezentanţi ai Creştinilor catolici, ortodoxşi, copţi, etiopieni, pravoslavnici, protestanţi, luterani, Anglicani, Armeni, Budişti, Hindi, Berberi, Yogişti, Taoişti, Zenişti, Indo-Americani, Laponi, Arborigieni din îndepărtata Australie, etc. Pe scurt toate religiile.

          Casa Înţelepţilor funcţiona ca o consultanţă spirituală la nivel Planetar, pe de o parte, iar ca Parlament al Canaanului pe de altă parte. Dezbaterile de aici au dus la schimbarea climatului politic şi la rezolvarea conflictelor pe cale paşnică. 

           S-a ajuns la ceea ce era Scris de mult în toate Cărţile considerate Cuvîntul Sfînt. Cuvîntul Sfînt a fost, este şi va fi o interpretare a Înţelegerii şi a Iubirii

Read Full Post »

Canadian Rocky’s

           Sed, revenindu-mi dupa un zbor intercontinental, facindu-mi ordine intre zi si noapte. Da,… nu-i usor. Si asta mi se intimpla ori de cite ori ma intorc de pe continentul American. Poate ca daca as zbura tot timpul spre rasarit, decalarea de ore s-ar manifesta numai in oboseala, nu si in bulversarea zilei cu noaptea.  De citeva zile ne-am intors din vacanta petrecuta in lumea Rocky-lor Canadieni. I-am strabatut in lung si-n lat, i-am urcat pina la piscurile marete ca apoi sa coborim in bazinele-i calde cu ape termale. Ne-am bucurat de culorile toamnei si de timpul frumos. Asta nu inseamna ca nu ne-a plouat, dar si asta face parte din indian summer.  Am strabatut peste 5000 de kilometri, umplindu-ne sufletul cu frumusetea naturii si a relatiilor umane. Si acum, cind deja m-am linistit si am terminat de aranjat pozele, incerc sa-mi depan impresiile. Nu-i usor, caci in Rocky totul e frumos, linistit si maestos. Totul e la nivel continental, nu statal ca in Batrina Europa. Totul ni s-a parut larg, ca si cum as fi imbracat un tishert XXL, fiind obisnuit sa port L. Sigur ca iesind din  framintatul Orient in care traim, linistea Canadei ni sa parut ca o lume de pe alta planeta. De fapt, asa se traieste normal, nu ca la noi. O luna de zile am fost niste intrusi in lumea patrupezilor, soselele si asezarile prin care am trecut facind parte din rezervatiile naturale, deci ne-am comportat ca atare, dind prioritate locuitorilor patrupezi. Nu o data am oprit pe soseaua libera, urmarind o veverita care a gasit de cuvinta sa-si ia micul dejun in mijlocul drumului. Aici toti sint calmi, nimeni nu se grabeste, nimeni nu te admonesteaza cu sunet inervat de clacson; fiecare asteapta ca cel din fata sa-si termine manevrarea masinii, si asta nu numai pe sosea, ci si in localitati. E adevarat ca n-am fost in marile orase. Ca de obicei, inaintea plecarii ne-am facut in mare, un plan de vacanta, tinind cont, cit de cit, de distante (asta am invatat acu’ patru ani, cind am vizitat US) si de anotimp (sfirsit de indian summer). Dar asa cum am fost invatati in cei sapte ani de-acasa, “ceea ce-ti propui acasa, nu se potriveste la tirg”, programul l-am schimbat zilnic, adaptindu-l la conditiile meteo locale, conditii influentate in acest sezon de bintuiala Huricanelor in zona Floridei si a Caraibilor.  

          Dar sa lasam la o parte propunerile de salon si sa purcedem la drum.Dupa un zbor in care am intinerit cu citeva ore, obositi, dar plini de entuziasm, am aterizat la Calgary si am inceput aventura Canadiana.Cum trebuia sa ajungem la Banff, prima noastra resedinta, am urcat tot calabalicul in masina, am ascultat indicatiile primite o data cu masina, inclusiv explicatii pe harta, cum sa iesim la sosea, si plini de sperante am parasit aeroportul. Dupa ce ne-am pierdut, numai de doua ori, in plina noapte Canadiana, intr-un tirziu, indrumati de un indian la o statie de benzina, am reusit sa nimerim punctul de intrare pe sosea (si asta in urma indicatiei ca aceasta intersectie e imposibil de pierdut). Mi-am dat seama ca notiunile de nord-sud si altele de acest gen, sint altfel decit acasa. Indianul ne-a dat repere terestre. Aici indicatiile sint in functie de Main Street, care imparte orasul in N-W si S-E, notiune pe care noi nu o cunoastem. In miez de noapte, am ajuns la resedinta, si in fine dupa un somn bun, ne-am trezit in ciripit de pasarele. Zsuzsi s-a dus la receptie, unde s-a documentat despre timp, temperatura, harti, etc., iar eu am urmarit veveritele. Eu sint soferul, ea este navigatorul. Deci, pusi la punct cu ultimele noutati, am plecat in oras ca sa intram in atmosfera si din punct de vedere al preturilor.Am urcat cu telecabina si ne-am facut o prima imagine a Rocky-lor. Apoi, spre prinz am recoborit in tirg, facindu-ne aprovizionarea si pregatindu-ne pentru excursiile viitoare. Noi ne facem vacantele in resorturi Interval International, avind la dispozitie suita cu kitchinette. In general prinzurile le-am luat pe malul lacurilor si a riurilor, ducind cu noi trusa de pic-nic. E pacat sa nu stai in inima naturii, in susurul apei, in loc de fumul si zgomotul restaurantului. Seara ne-am cufundat in apele termale ale Banff-ului.    

        A doua zi am plecat spre Lacul Luise, in drum urcind muntele de vis-vis. Aici, la centrul turistic ni s-au dat indicatii despre zona, si modul cum sa ne comportam, noi bipezii, care sintem niste intrusi in lumea naturii si a patrupezilor. Fiind sfirsit de saptamina, locul a fost vizitat de multi turisit, dar cu toate astea nu ne-am calcat pe batatura, ca acasa. Am avut multi concurenti in arta fotografica, mai ales japonezi. Am profitat in toata excursia de fotografii concurenti, si asta in mod reciproc. Imaginea lacului cu ghetarul in spate e de nedescris, ca de altfel multe alte locuri pe care le-am vizitat. Si cu toate astea, cu modestia care ma caracterizeaza am sa incerc  sa-mi impartasesc inmpresiile. La intoarcere, timpul fiind frumos am parasit soseaua nationala, preferind Scenic Road. Dar cum timpul se schimba, ca la munte, a inceput o bureala, care cind ne-a fost lumea mai draga s-a transformat in ploaie. Noi n-am luat-o in serios, asa ca ne-am avintat spre prima noastra cascada din Rocky, Johnstone. Am urcat voiniceste  cei citiva kilometrii, uitind ca trebuie sai si coborim. Printre picaturi si brazi am ajuns pina sus, efortul fiindu-ne rasplatit  de maretia si forta naturii. Apoi dupa o scurta odihna,  ne-am continuat drumul, cu speranta ca timpul   se va imbunatatii. Se pare ca cineva, acolo sus, ne iubeste. Soarele s-a aratat din nou, luminindu-ne drumul si inviorindu-ne sufletul. Scenic Road ne-a dezvaluit si alte frumuseti, ascunse dupa perdeaua padurilor seculare. De data asta ne-am multumit sa admiram Castelul numai de jos, ne-indrasnind sa-l urcam. Din pacate castelanii nu s-au gindit sa faca un pod de la parking la castel, asa ca am refuzat sa urcam cei citiva km. de cararui in serpentina. Cu aceasta ultima oprire ne-am intors la resedinta si ne-am cufundat in descifrarea buletinelor meteo pentru ziua urmatoare. Pina la urma, am renuntat sa le luam in serios, asa ca ne-am aventura impreuna cu Voyager intr-o calatorie interplanetara, ca intr-un tirziu sa trecem de pe canapea in dormitor. Tot sejourul Canadian am urmarit la T.V. numai programele Space si Meteo. Oricum mari schimbari in lume  n-o sa fie pine ne re-intoarcem pe meleagurile Jerusalemului, asa ca stiri nu prea ascultam; toata lumea americana era preocupata de Huricane si alegeri.     

       Dimineata am dat bice cailor putere si am plecat sa ne scaldam privirea in Minnewanka Lake, pe drum admirind tinerii canadieni care faceau ciclism montan, iar pe lacul ca oglinda, canoe. Noi, mai putini sportivi, ne-am multumit sa ne plimbam in jurul lacului, sa ne uitam dupa veverite si caprioare, si sa imortalizam seninatatea locului. Dupa un picnic bine-venit, udat cu un Merlot local, ne-am continuat pelerinajul, alternind excursii lungi cu altele mai scurte, caci totusi sintem in vacanta si nu in rally montan. Timpul tinind cu noi, am hotarit sa ne avintam pe Icefield, asa ca am plecat la Athabasca; pe drum, navigatorul scruteaza adincimile nelimitate ale cerului, in cautarea Soarelui, care se juca de-a fata ascunselea, cind prevestindu-ne ploaie, cind ascunzindu-se in ceturi care ne increteau fruntea si ne dadeau senzatie de iarna. Totusi cu optimismul care ne caracterizeaza ne-am continuat drumul, si dupa ce am trecut prin toamna-iarna, am ajuns la destinatie pe timp frumos. Cu evlavie am calcat pe gheata milenara, datatoare de viata. A fost o senzatie greu de cuprins, cu atit mai mult ca am fost rasplatiti cu un curcubeu superb. Ca sa ne incalzim, ne-am preparat un Irish Cream cu mult whisky, ceea ce propunem tuturor montanzilor. Dupa o zi de odihna, petrecuta in baile termale si terminata cu reimprospatarea proviziilor, am reluat calatoriile. Am reurcat muntii semeti, poposind la prima statiune meteorologica, infiintata de mai bine de un secol, ca apoi sa intram in tara lui “sfarma pietre” in cautarea unui lac. Dupa un drum care am avut impresia ca nu duce nicaieri, printre brazi, timid, in razele blinde ale soarelui de dupa-amiaza si-a facut aparitia Moraine Lake, incintindu-ne chiar mai mult ca mult citatul Lake Luise. Dupa inca citeva serpentine, am ajuns intr-un luminis, din care lacul ni s-a aratat in toata splendoarea. Lacurile nu se concureaza, fiecare fiind unicat; cu cit am vazut mai multe lacuri cu atit ni s-a deschis apetitul, asteptind-l pe urmatorul. Natura n-a fost zgircita cu acest continent. In drum spre Banff ne-am oprit in lumea cedrilor uriasi, amintindu-ne de timpurile de mult apuse ale Regelui Solomon si a cedrilor Libanului. Aici am fotografiat-o pe Zsuzsi, si asta numai pentru comparatie. Trunchi de un asemenea diametru imi amintesc sa fi vazut, numai in Red Cedar Forest din US.  Si cu asta am incheiat prima etapa a vacantei.

          Ajunsi la Banff, ne-am impachetat, urmind sa ne mutam pentru urmatoarele doua saptamini la Fairmont, in valea Columbiei. Desi am stat nu putin in aceasta vale, si desi am strabatut-o  in sus si-n jos, inca n-am ajuns la concluzia unde-i lacul si unde-i fluviul. Am ramas cu impresia ca sint citeva lacuri prin care curge fluviul. Cum Fairmontul nu-i tocmai la o aruncatura de bat de Banff, pe drum am facut citeva mici ocoluri si opriri. In drum ne-am oprit la Spiral Tunel, sa vedem trenul care se serpuieste pe munte, intrind si iesind din tuneluri. Zgomotul de locomotiva si scrisnetul sinelor l-am auzit, dar cu greu am vazut trenul prin perdeaua cetei ce s-a lasat. De remarcat ca un tren are lungimea de 3 mile, nu glumesc, fiint tractat de citeva locomotive si impins de inca citeva. Daca ai sansa de bariera, poti sa tragi un pui de somn. Am mai stat putin, si vazind ca timpul nu-i cu noi, am plecat spre alte minuni ale Rocky-lor. Si uite asa am ajuns la lacul de Emerald.  Cuvintele sint de prisos; in jurul lacului, poenite care au inceput sa imbrace haine-le de toamna, m-au imbiat sa o pozez pe Zsuzsi. De aici am coborit, trecind prin Natural Bridge, si ne-am reluat drumul spre Valea Columbiei, vale cunoscuta pentru terenurile-i de golf, dar si sub denumirea Valea celor 100 de zile insorite. Aici, la Fairmont ne-am odihnit, si am purces la excursii nu mai putin frumoase ca cele de la Banff. Si aici, ca si la Banff, ne-am cazat intr-o suita. Pentru prima oara am vazut curcubeu dublu… Aici lumea vine pentru golf, nu pentru excursii. Cred ca am fost printre putinii locatari, daca nu unicii, care nu stim nimic despre acest sport; nu numai atit, dar am folosit resortul ca baza de excursii. Si aici, ca si la Banff sint ape termale, ape in care ne-am destins oasele trudite de urcusuri si coborisuri. Dupa o zi de odihna am plecat in recunoastere, ca mici cercetasi am inceput sa ne aventuram in imprejurimi, si uite asa am descoperit formatiile sedentare, macinate de ploi si vinturi, denumite Hoodoos, adevarate castele “de nisip”. Tare mi-asi fi dorit sa le construiesc din nisipurile copilariei. Dar asta e posibil numai seara, cind ma reurc in Voyager, pe micul ecran. Acolo totul e posibil.   

          Dar cum calatorului ii sta bine pe drumuri, am reluat dupa o scurta pauza, calatoriile  montane. Si uite asa am plecat cu noaptea-n cap la Tatakaw Falls. Ca intotdeauna, efortul ne-a fost rasplatit din plin. Imaginile din prospecte nu pot sa redea forta si mai ales zgomotul acestei cascade, care iarna ingheata. Timpul a fost innorat,si ca sa vezi, ploaia care de citeva zile ne tot dadea tircoale, ne-a prins pe drum. Dar noi, ca tot europeanul previzibil, am fost echipati cu tot ce trebuie, schimburi, si printre altele whisky, ciocolata, nuci si alune. Deci, am trecut si aceasta proba a naturii, ajungind cu bine la baza. Spre Fairmont, ploaia s-a mai potolit, asa ca pe drum am oprit la Olive Lake.Dupa ce ne-am oglindit gindurile in apa netulburata, ne-am continuat drumul. Ziua urmatoare am declarat-o zi de odihna, asa ca am lincezit, cu toate ca a ploat, in Lussier Pull pe malul riului Whhite Swan, o alta surpriza a naturii. Un mic izvor de apa sulfuroasa ce se revarsa in citeva bazine naturale, primul avind temperatura de 40 grade Celsius, al doilea 20, iar riul 10. De unde sint atit de bine informat? O poloneza in virsta, a venit cu termometrul; deh,… fiecare cu ale lui; noi am venit cu umbrela. Aici, in bazin, tot discutind cu unii, cu altii, am mai aflat cite ceva despre canadieni si Canada. Am admirat aceasta lume pestrita, aceasta natiune formata mai ales din imigranti, care stie sa traiasca in armonie. (cel putin asa se vede la suprafata). Printre altele, trecind dintr-un bazin in altul, cind incalzindu-ne, cind racorindu-ne, am hotarit sa vizitam Waterton Glacier International Peace Parc, care e situat la numai cca 300 km. Ne-am pregatit, luind hotel in Waterton, si dis de dimineata ne-am inhamat la drum. Pot sa spun ca drumul mi-a incercat toate calitatile de sofer. Ne-a ploat din toate directiile, cind linistit cind in rafale, ca apoi sa intram intr-o ceata laptoasa; Zsuzsi era de parere sa o lasam balta si sa renuntam; eu am optat sa continuam, maximum mai raminem citeva zile. Dorinta si vointa si-au spus cuvintul. De cum am intrat in Waterton, timpul s-a inseninat. N-am fost primiti cu flori, dar totusi am fost primiti cu multa simpatie. Dupa ce ne-am cazat si ne-am dezmortit putin, am plecat la rezevatia de Buffalo, ca la intoarcere sa ne aventuram in straturile geologice din Red Canyon. Seara  ne-am plimbat prin acest orasel pitoresc, si am hotarit ca a doua zi sa facem o croaziera pe lac. Am fost atentionati ca trebuie sa fim minimum 8 calatori. Spre surprinderea noastra , vaporul a fost plin. Timpul a fost frumos, dar rece, asa ca pentru prima data  mi-am imbracat in haina de iarna si manusi. Croaziera a fost foarte placuta. Am traversat granita dintre Canada si US, acostind in Montana. De mult visez la o asemenea granita si la noi, nu la ziduri; poate ca generatiile viitoare vor ajunge la acest nivel de intelegere si armonie; din pacate asta nu va fi in timpurile noastre. Dar sa lasam politica si sa ne continuam vacanta. Intorcindu-ne din croaziera, am plecat spre Drumul Soarelui, alegind aceasta cale de intoarcere la Fairmont. Am trecut de data asta granita terestra in US. Am trecut formalitatile fara amprente digitale, fotografii si descaltari,(astea fiind noile reglementari de la BIN LADEN in coace), si asta poate datorita faptului ca sintem in aceasta zona a Pacii si a Bunei vecinatati, si nu pentru prima oara in US. Am oprit la Viziter Center si am primit ca si in Canada harti si sugestii, si pe un timp ne-asteptat de frumos, ne-am continuat drumul.  Printre altele am oprit la Sun-Point, pe drum admirind Gorge-uri adinci si cascade. Nici un moment nu ne-a parut rau de efortul facut si de drumul lung strabatut pina la acste locuri. In lipsa de japonezi, ne-am imortalizat cu rindul, in acest punct.  De aici, incepe lungul drum de intoarcere, si asta prin Logan Pass. Sintem in plin septembrie, si passul e deschis fara restrictii de circulatie, numarul turistilor nefiind prea mare; cu toate astea, peste tot am intilnit suficienti de multi, dupa parerea mea. In drum am facut citeva pauze, caci varba aia “Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”, si o data cu amurgul, am reintrat in Canada. In drum spre Fairmont, un urs negru ne-a taiat calea, dar am apucat numai sa-l admiram nu sa-l imortalizam. In fine, in plina noapte am ajuns. De fapt Logan Pass a marcat si inceputul drumului de intoarcere din vacanta. Ajungind la Fairmont, ne-am odihnit vizitind tirgul “Spierietorilor” din Windermere; zi de bilci local. Nu am putut sa ma abtin si sa nu fotografiez Judecatoarele. Atmosfera destinsa ne-a placut. Mi-am adus aminte de tirgul de toamna de la Obor. Totul are pitorescul lui.

          In fine, dimineata am re-incarcat masina si am luat-o spre Jasper, ultima etapa a vacantei. Aici am tras la Tekara Lodge, nu departe de oras. Pe drumurile invesmintate in culorile toamnei, in acest mod discret natura ne anunta sfirsitul lui indian summer, am ajuns pe etape la Jasper. Drumul presarat cu lacuri si traversat de Capre si Oi salbatice ne-a facut placere. Si ca “vinator” de imagini, ne-am abatut de la drum, coborind 200 de metri prin poteci umbrite, in miasma de ciuperci si susur de izvoare, ajungind la Cobb Lake. Lac montan, mic si discret, ascuns in padurea de brazi, nu-i prea vizitat. Totusi noi l-am salutat, am aruncat o ultima privire si parasind Cobb Lake, am iesit din Kootenay National Parc, continuindu-ne drumul in Jasper National Parc. Inainte de a ajunge in oras, am scrutat viitorul de pe inaltimele Whistlers-ului. Am revenit in lumea Canyoanelor, lacurilor si al cascadelor.  Timpul frumos si Soarele blind de sfirsit de indian summer ne-a insotit in acesta ultima etapa. Am revazut Natural Bridge, Athabasca Falss si Sunwapta Creek & Falls. Cu toata frumusetea acestor locuri, inima ne-a ramas la ghetari, asa ca am plecat al Mount Edith Cavell. Pe drum am fost salutati  de Cerbi. Animalele pozeaza, asa ca nu poti sa pierzi momentul. Ne-am bucurat de fiecare moment, de fiecare frunza, de fiecare cadere de apa, de susurul riurilor, de miasmele padurii dupa ploaie, de linistea oglinzilor lacurilor. In fine, am ajuns la Edith Cavell, se pare dupa prima ninsoare. Aerul proaspat si ozonat ne-a facut sa ne imbracam bine, inainte de a ne apropia de ghetarul in retragere. Ne-am fotogrfiat cu ghetarul. Ne-am plimbat printre brazii pomaduiti, adulmecind in aer Christmas-ul care e inca departe, si iarna care aici poate sa vina peste noapte. Si dupa aceasta excursie la ghetar, ne-am re-intors la lacuri. Maligne Lake, e notat in toate ghidurile turistice, asa ca nu ne-am permis sa nu-l vizitam. In timpul croazierei ghidul ne-a felicitat pentru timpul ales. Se spune ca sintem printre norocosii ce am prins o croaziera completa fara ploaie si ceata. Probabil ca asta se spune la fiecare grup care se plimba pe lac intr-o zi frumoasa de toamna. Dupa inca citeva zile, ne-am intors la Calgary, incheiindu-ne vacanta. Nu-mi ramine decit sa va las in armonia culorilor de sfirsit de indian summer si sunet de bucium ce anunta Noul An Ebraic, dar si sfirsitul vacantei noastre.        

Read Full Post »

Canaan

          O dată cu asfinţitul, briza mării a răcorit oamenii şi vieţuitoarele. Boarea nopţii s-a lăsat peste pămîntul pîrjolit de Soarele arzător a lunii lui Cuptor. Noaptea înstelată luminată de Lună Plină, anunţă sfîrşitul şi începutul unei noi luni, şi lumi.      

         În plină noapte, cu bubuituri de bucurie, focul de artificii, luminînd feeric coasta Mediteranei de la Rafiah la Beyruth, anunţă sfîrşitul ostilităţilor atît între naţiuni cît şi între religii. Lungi convorbiri, duse în locuri depărtate de bubuitul tunurilor şi lumina indiscretă a reporterilor au dus la această noapte feerică.       

           Graniţele s-au desfiinţat, formîndu-se în locul guvernelor şi parlamentelor statelor din zonă, Sfatul Comunităţilor. Canaan este noua denumire a Confederaţiei de pe acest teritoriu de legendă.     

          Noua Confederaţie şi-a reluat în scurt timp locul central în viaţa Universului Terestru.Baalbek a redevenit cosmodromul cel mai important al Terei, redeschizînd era cosmică, cunoscută încă din timpul astecilor, fiind în vremurile de atunci al doilea cosmodrom.   

         Jerusalemul, Damascul, Bagdadul, Persepolisul au revenit în centrul lumii ca metropole deschise, metropole ale filozofie, astronomiei, religiilor comparate, astrologiei.        

         Zona este vizitată de toţi tereştri; aici se învaţă cum să trăieşti fără ură şi pizmă cu cel ce de generaţii te-ai urît de moarte.  

Read Full Post »

Naţionalism

            Stau strîmb şi încerc să judec drept. M-am născut în tumultumul reconstrucţiei Europei după Marele Război. Lumea se scindase în două, parcă o mînă ciclopică a tras între munţi şi văi o Cortină de Fier. Capitalism şi Socialism au fost denumite cele două părţi ale lumii Postbelice. În fond revenind acasă după Marele Război, toţi fără deosebire, indiferent de această Cortină, aveam aceleaşi idealuri după acest eveniment traumatic, să ne refacem rănile, să ne construim o viaţă nouă, mai bună.         

              Doctrine transformate în guvernare ne-au dus pe meandre nedorite 40 de ani ca mai apoi să vină ziua şi să dărîmăm Cortina. 

              De 17 ani încercăm să ne integrăm, să construim o societate fără graniţe şi ghetouri. Încercăm să construim o Europă a tuturor, graniţele rămînînd în cărţile de istorie. Dar pentru asta este nevoie de înţelegere, de toleranţă, de înăţămînt la nivel continental. Este nevoie de o politică onestă dusă de politicieni oneşti. Priorităţile noastre trebuie să fie îndreptate spre binele populaţiei meleagurilor pe care trăim şi apoi spre integrare. Naţionalinsmul în acest nou context politico-economic  îşi mai are locul?

Read Full Post »

Older Posts »