Mansarda

            Mansarda copilăriei m-a atras prin cotloanele ei întunecate, nebănuite, cu adîncimile podului descoperit prin uşiţa deschisă cu un scîrţiit fantomatic. Lucrurile aruncate alandala, urcate în pod de generaţii mi-au trezit apetitul aventurilor şi a călătoriilor.

            Stau cocoţat pe lucarna mansardei construită  în loc de penthouse, admirînd un yacht unduind pe albastrul Mediteranei, strecurînduse între farul, turnul geamiei şi cel al catedralei bătrînului Jaffa.

            Nu mai sunt în mansarda imaginaţiei copilăriei, ci în cea a celei de-a doua tinereţi. A trecut o jumătate de veac, dar atracţia a rămas neschimbată. Nu mai sunt între hîrburi, geamantane cu romane de 15 Lei, păpuşi, călăreţi de plumb, garderobe şi mobile ale altor timpuri.

            Spaţiul modern, construit feng-shui, delimitat oaspeţilor, cu terase largi spre mare este în apartamentul de jos, mansarda aparţinîndu-mi. Am conceput-o ca unitate de locuit, lucru şi cabinet – energetic.

Laptopul îmi aşterne călătoriile în lumile altora, în timp ce admir apusul Soarelui ce coboară în Mediterană.

 Pe cunoscuţi şi prieteni îi iau din sressul cotidian în lumea energetică liniştită , prin Reiki, gemurile-vitrină ale cabinetului fiind spre largul nemărginit al Mediteranei.

Seara mă retrag pe terasa micului salon, la un pahar, urmărind luminile şi forfota nocturnă de pe falezele Tel-Avivului.

            Din cînd în cînd, plec în alte lumi, întîlnindu-mă cu vizionari al altor timpuri, în saloane mansardate.

 

Stele căzătoare

            Într-o seară a căzut o stea, apoi încă una. Era o seară caldă. Urmăream de la geam dîrele stelelor căzătoare. Undeva în apropiere se vedeau luminile unui Jet în drum spre aterizare. Mă uitam la cer fără să-mi pese de trecerea timpului. Mi se făcuse răcoare, Soarele se pregătea să răsară, o lumină purpurie inlocuia farmecul înstelat al nopţii. M-am refrişat cu o ceaşcă de cacao fierbinte şi o bucată de cozonac. Apoi, mi-am lăsat gîndurile să-mi zburde pe urmele stelelor.

M-am trezit pe malul lacului de smarld. O adiere blîndă îmi unduia pletele. În apa netulburată se oglindea un tînăr. Uitîndu-mă în jur, pe plaja încă reavănă de roua dimineţii, codane şi puştani dansau în ritmurile suave ale unei melodii aduse de adierile văzduhului. Am intrat şi eu în joc. Totul era diafan, plăcut. Încet, perechile   s-au transformat într-un şir, iar cineva a luat conducerea ducîndu-ne spre un cort care a apărut după dune, undeva la marginea oazei. Lîngă susurul izvorului la umbra palmierilor şi a baobabilor erau aşternute covoare şi perne. Ne-am aşezat într-un cerc larg, şi ca la un semn nevăzut ni s-a servit masa de dimineaţă. Apoi ne-am odihnit pe perne învăluindu-ne în borangicuri. Nişte siluete silenţioase unduiau evantaie din pene de struţ imbălsămind aerul cu mirodenii din lumi îndepărtate. Am aţipit şi în apus de Soare m-am trezit singur lingă izvor. Am plecat spre lacul de smarald, dar în afară de unduirile uşoare ale apei nu se auzea nimic. Am stat cu mine însumi, pînă la ivirea Luceafărului, apoi totul a reînceput. Nu ştiu cîte zile oi fi petrecut in această oază primitoare. La un moment, trezindu-mă n-am mai plecat spre lac, ci am luat-o de-a lungul izvorului. Depăşind oaza, am luat-o printre dune, mergînd la voia întîmplării. Seara am văzut lumini pîlpîitoare, ce m-au dus la caravanserai. Aici un derviş m-a salutat cu o adîncă reverenţă. L-am întrebat unde sînt, cine sînt. Nu mi-a răspuns, m-a dat pe mîinile slujitorilor. După ce am fost îmbăiat în mirodenii şi îmbrăcat în port oriental, am fost poftit în cortu-i primitor, în colţ era aranjată masa pentru două persoane. M-a îmbiat să iau loc la drepta lui, nu vis-a-vis. Am servit un vin de smochine, mîncînd încet. Conversam într-o limbă ce nu-mi era cunoscută şi totuşi o înţelegeam. Era o discuţie diplomatică ce nu-mi dădea răspuns la întrebări. Cu tact şi mult calm aşteptam sfîrşitul mesei. Într-un tîrziu amfitrionul a rotit masa şi din mijloc a apărut o narghinea înconjurată de tăvi cu ceaiuri. Între sorbituri de ceai şi narghinea dervişul mi-a spus trecutul, nu numai pe cel ce l-am cunoscut ci şi pe cel din pelegrinările-mi anterioare pe Terra. Mi-am dat seama dece de multe ori mă găseam pe locuri necunoscute, locuri in care în această viaţă le călcam pentru prima oară şi totuşi simţeam că de fapt reveneam, simţind că am mai fost o dată pe acolo, aveam repere pe care nu le înţelegeam. Apoi mi-a povestit de ultima perioadă în care am dănţuit simţindu-mă tînăr.

În fine am ajuns la viitor. …

Dar n-au mai fost dezvăluiri căci dervişul s-a contopit cu fumul narghinelei şi a disparut cu caravanserai cu tot, eu trezindu-mă in arşiţa de amiază, sub umbrarul din frunze de palmier la marginea  Mării Moarte, pe shezlongul modern, îmbiat să mă refrişez, după o lungă aţipeală, cu un ice-tea.

 

O rezovare a imigrării africane în Europa?

            Preşedintele Franţei, are o nouă viziune asupra imigrării africane ilegale în Europa.

            Ideea este de a se creea Uniunea Statelor Mediteraneene, Uniune ce va cuprinde Statele Riverane Non- Europene, incluzînd Turcia. Uniunea Europeană va da un ajutor financiar masiv pentru dezvoltarea Noii Uniuni Mediteraneene, aducînd-o la nivel tehnnico-economic cît mai apropiat de cel European.

            Din punct de vedere religois, sigur că Noua Uniune va fi Islamică, rezovînd în mare măsură nevoile moderne ale lumii musulmane. În mare măsură imigrarea africană se va limita la Noua Uniune.

            Este vorba de o viziune Utopică?

           

Vară incertă în Israel

            Ce perspective politice sunt azi în Israel?  Guvernul va fi restructurat, va demisiona,  ce va aduce un nou guvern? Suntem ca într-un meci în care nimeni nu cîştigă indiferent de rezultat. Deci să stăm la un pahar şi să pronosticăm 1, X, 2.

            Pronostic 1:

§ Alegerile din Kadima, partidul actualului PM, D-mnul Ehud Olmert, va decide un nou Lider; noul Lider va deveni PM, şi guvernul cu o mică revizie va continua să guverneze pînă în 2010:

-          dacă noul Lider va fi actualul Ministru de Externe, d-na Tzipi Livni, sau actualul Ministru de Interne d-nul Meir Shitrit (Shitreet), atunci nu se va schimba nimic în politica externă şi internă a Israelului.

-          Dacă noul Lider va fi actualul Ministru al Transporturilor, d-nul Shaul Mofaz, atunci cualiţia guvernamentală se va destrăma şi se va ajunge la noi alegeri (d-nul Mofaz dorind să ducă o politică externă de dreapta, apropiată opoziţiei – Partidului Licud). O remaniere a cualiţiei nu are şanse de majoritate Parlamentară.

            Pronostic 2:

§ Dizolvarea Parlamentului, Guvern interimar şi noi alegeri în toamnă.

§ Alegerile sunt cîştigte de:

a)     Partidul Licud, partid de dreapta – PM, d-nul Benjamin (Bibi) Netanyahu. Formarea unui Guvern de Dreapta. Politică externă care va duce la îngheţarea procesului de dialog cu Siria, ţările Arabe şi bine-nţeles PLO.  

     Politică internă –scolă economică americană, ce va duce la mărirea decalajului între clasele economice şi la pauperizarea clasei de mijloc.

b)     Partidul Muncii, partid de centru – PM, d-nul Ehud Barack. Formarea    unui Guvern de Centru continuînd cualiţia cu Kadima, cu susţinere Parlamentară de Stînga. Continuarea actualei Poltici externe şi interne.

c)      - Kadima- PM, d-nulShaul Mofaz. Formarea unui Guvern de Dreapta în cualiţie cu Partidul Licud, politică de dreapta

      + Kadima – PM, d-na Tzipi Livni, sau d-nul Meir Shitreet. Formarea unui Guvern de Centru în cualiţie cu Partidul Muncii. Continuarea actualei Politici externe şi interne.

Pronostic X:

§ Actualul PM, rămîne în post pînă în 2010, negăsindu-se dovezi juridice, pentru deschiderea unui proces de fraudă , din cele în care a fost implicat (în Israel ca să   se deschidă proces împotriva unui cetăţean, trebue ca Procuratura să prezinte probe juridice acceptate de Instanţa Judecătorească, cu atît mai mult că este vorba de PM; din punct de vedere legal PM poate să rămînă în post pînă la      condamnarea de fraudă, deşi acest lucru nu este ETIC).

 

Era Nouă

             Suntem din nou în ” La Belle Eopoque”?.

 Carusela timpului ne-a readus în Europa fără graniţe? Asta a mai fost în anii ‘30, când Orient Expressul te ducea la destinaţia aleasă de numărul Cocoşeilor plătiţi. Paşaportul Regal Românesc era o cărţulie pe a cărei pagini erau vizele unui alt regat sau stat.

            Acum Uniunea Europeană a simplificat lucrurile. Cocoşeii au fost înlocuiţi de Euro, dar principiul a rămas acelaşi, principiul financiar.

            Europa se transformă dintr-un conglomerat de State de pe  Continent, într-un Continent  cu populaţii ce diferă etnic. Graniţele devin linii pe o hartă istorică, rămînînd în memoria Universală. Parlamentele se transformă în Consilii Teritoriale, totul fiind la nivel Continental. Se va ajunge la o limbă unică Europeană, secundată de limbă etnică locală. Etnicitatea se va transforma în cîteva generaţii în Eurpenism. Prerogativele Statale vor fi înlocuite de Parlamentul European.

            Acest sistem economico-politic se va extinde pe toate Continentele, căci războaiele etnice nu duc la rezolvarea problemelor economice pe termen lung.

           Sursele Cosmice de energie vor înlocui pe cele da azi, readucînd Planeta la Culoarea-i Celestă – Planeta Albastră.

            Într-un final se va ajunge la un sistem unic Planetar., plecînd de la ideea Bătrînului Continent, veşnic tînăr în Spirit.

La 18 Ani

            Privită din exterior, prin prisma românului aciuiat pe alte meleaguri, a românului integrat în aşa numita democraţie occidentală, situaţia din România de azi, la 18 ani de “democraţie românească”, pare bizară.

            Guvernul şi Preşedenţia actuală, te readuce pe timpurile Caragialeşti. Reîntoarcerea Regelui Mihai I, întăreşte scena absurdă a arenei politice.

            Te întrebi dacă nu-i mai bine pentru România să fie reprezentată de către Monarhie în loc de Preşedenţie, iar Partidele Politice să-şi facă CURĂŢENIE GENERALĂ .înainte de alegeri.

            Non participarea populaţiei la alegerile administraţiei locale arată în mod vădit nu numai nemulţumirea cetăţeanului faţă de Guvern, dar arată în acelaţi timp şi lipsa de alternativă.

            Încotr-o se îndreaptă Democraţia Română? Cât timp îi trebue să se maturizeze?

Un sărut

         Un fîlfîit m-a trezit în noaptea înstelată. Haloul Lunii străbătea un voal de nour. Umbre discrete foşneau frunzişul poenii ce mărginea Lacul ascuns în inima munţilor. Am ieşit din cort, neîndrăznind să rup vraja nopţii cu jeturi de lanternă. Foşnetul s-a transformat într-un grup de tineri ce s-au zbenguit în oglinda lacului. Îi urmăream, nostalgia tinereţii dîndu-mi ghes să mă alătur. Un semn discret din partea lor m-a făcut să alunec în undele luminate Celest. Am redevenit din nou tînărul zburdalnic, furînd sărutul ud al uneia din codane. Ne-am jondănit pînă la destrămarea Nopţii. În roua zorilor m-am regăsit singur pe malul lacului. Am purces prin vraja naturii pe meandrele izvorului ajungînd la o bisericuţă de şiţă. Un sihastru bătrîn făcînd mătănii mi-a venit în întîmpinare tămîindu-mă; făcîndu-şi des semnul crucii m-a întrebat dacă am dansat cu Ielele. Uitîndu-mă în oglinda timpului i-am răspuns că DA.

        Acum aştept un alt tînăr sărutat care să continue destinul.

Libertatea

            Un gînd, ca o străfugerare a tampestei de vară, m-a readus la maşina de scris. Îmi amintesc de zilele cînd fiecare maşină era înregistrată, avînd particularitatea ei. Eram în perioada postbelică, când lumea-mi exterioară mi-a fost tăiată de Cortina de Fier. Orice mişcare a claviaturii era înregistrată. Orice scrisoare plecată sau venită era citită, catalogată, ca într-un final să-mi fie remisă. Acelaşi lucru şi cu convorbirile telefonice. Parcă o organizaţie dorea să-mi cunoască gîndurile, să mi le canalizeze într-o direcţie ce nu-mi aparţine. Simţeam că o forţă exterioară dorea să mă anihileze, să mă facă o parte din comun, o parte din personalitatea colectivă, anihilîndu-mi individualitatea. Am trecut această perioadă pe meleagurile mioritice, nerevoltîndu-mă. M-am închis în lumea cărţilor, a prietenilor, afişînd nonşalanţă.

            Am părăsit lumea mioritică, urmărind din partea cealaltă Prăbuşirea Cortinei. Acum stau la claviatura computerului, aşternînd crîmpeiuri din multitudinea lumilor. Nu mă tem să-mi dezvălui identitatea. Sunt într-adevăr liber? 

Îmi aleg singur priorităţile, nu mai sunt manevrat, dar totu-i relativ. Priorităţile nu-mi mai sunt impuse de o forţă statală, îmi sunt impuse de situaţia-mi economică. Chiar dacă mă amăgesc că fac ce vreau, cînd vreau, cum vreau, este numai o amăgeală  Fiecare pas îmi este dictat de bilanţul economic la care ajung trudind ca în anii tinereţii.   

DA, am libertatea de gîndire, am libertatea de exprimare şi libertatea de mişcare pe care n-o aveam pe timpul maşinii de scris. Mă simt liber.

Libertatea ca şi fericirea e în NOI, indiferent unde suntem.

Ziua Internaţională a copilului

International Children’s Day

The International Children’s Day (ICD) is celebrated in numerous countries, usually (but not always) on June 1 each year.

The ICD had its origin in Turkey in 1920 (April 23, 1920) and later in the World Conference for the Well-being of Children in Geneva, Switzerland in 1925. It is not clear as to why June 1 was chosen as the ICD: one theory has it that the Chinese consul-general in San Francisco (USA) gathered a number of Chinese orphans to celebrate the Dragon Boat Festival in 1925, which happened to be on June 1 that year, and also coincided with the conference in Geneva.

June 1 has since been observed as the ICD by numerous countries; in the Western world the ICD is usually celebrated on other days of the year (if at all), and there is often little public awareness about these celebrations. Nonetheless, in recent years even some groups within the United States started observing the ICD on June 1.

Universal Children’s Day

The United Nations General Assembly recommended in 1954 (resolution 836(IX)) that all countries institute a Universal Children’s Day, to be observed as a day of worldwide fraternity and understanding between children and of activity promoting the welfare of the world’s children. It suggested to governments that the Day be observed on the date which each considers appropriate.

The date of 20 November marks the day in which the Assembly adopted the Declaration of the Rights of the Child, in 1959, and the Convention on the Rights of the Child, in 1989 and is often the day chosen by countries as their own designated day to observe Universal Children’s Day.

State governments are responsible for passing legislation providing a day and name appropriate for their compliance with the United Nations General Assembly resolution. United Nations Office of the High Commissioner for Human Rights / UN Committee on the Rights of the Child

 

Shavuot (8-9 June)

Shavuot is the second of the three major festivals (Passover being the first, and Sukkoth the third) and occurs exactly fifty days after the second day of Passover. This holiday marks the anniversary of the day when we received the Torah at Mount Sinai.

This is a biblical holiday complete with special prayers, holiday candle lighting and Kiddush, and many forms of work and labor are prohibited.

The word “Shavuot” means “weeks”: It marks the completion of the seven-week counting period between Passover and Shavuot. During these seven weeks, the Jewish people cleansed themselves of the scars of Egyptian slavery and became a holy nation, ready to enter into an eternal covenant with G-d with the giving of the Torah.

On this day, we received a gift from Above which we could not have achieved with our own limited faculties. We received the ability to reach and touch the Divine; not only to be cultivated human beings, but Divine human beings who are capable of rising above and beyond the limitations of nature.

Before the giving of the Torah, we were a family and a community. The experience of Sinai bonded us into a new entity: the Jewish people, the Chosen Nation. This holiday is likened to our wedding day — beneath the wedding canopy of Mount Sinai, G‑d betrothed us to Him. G‑d swore eternal devotion to us, and we in turn pledged everlasting loyalty to Him.

Every year on the holiday of Shavuot, we reenact this historic moment. G‑d re-gives the Torah, and we lovingly reaccept, and reaffirm our fidelity to Him alone.