Magnolia a înmugurit

              Magnolia a înmugurit, aşa, peste noapte. Pe iarba udă de rouă, două pupăze se plimbă agale sub privirea şăgalnică a motanului cartierului. Un hasky, privind din mers scena, îşi duce stăpîna în pas agale, bătrînesc, la parc, la o şuetă de babete. 

             Bătrîna doamnă după ce dădu bineţe tinereilor de vîrsta ei ce stăteau unii în jurul unor partide de şah, alţii între zarurile tablagiilor, se îndreptă spre masa din fostul chiosc al orchestrei, unde o aştepta stolul cu pălării. Haskyul, slobozit dădu o raită la prieteni-i patrupezi, în timp ce bătrînica se aşeză la masa de pasienţe şi şuetă. 

            Bătrînele trecură în revistă cine dintre cunoştinţe boleşte, cine trecu pragul lui Orfeu, ca mai apoi să treacă pe scurt, în revistă, ce fac copiii, aceştia în majoritate fiind plecaţi în străinătăţuri pentru un cîştig mai bun. Deh, cîndva toţi au fost bine situaţi, dar valurile istoriei şi a guvernărilor impuse iau pauperizat, din păcate astăzi fiind nevoite să accepte ajutorul copiilor. După cîteva pasienţe, încălzite de Soarele primăveratec, departe de oraşul tinereţii, doamnele au trecut la amintiri din tinereţe, tinereţe petrecută în Micului Paris.

             S-au regăsit în camera de domnişoară a bătrînei, camera deschizîndu-se în logia ce dădea spre Cişmigiu. E seară. O seară cu lună plină. Cotoiul negru ca tăciunele se uită cu ochii verzi migdalaţi la sendwichiurile de pe măsuţa de servit, adulmecînd anşua pe tartine cu unt. Tinerele se aşează în jurul mesei, după ce au aprins lumînările pe pervazul de marmură a oglinzii, pregătindu-se de o seară de spiritism.  Aerul înmiresmat de flori de salcîm concurează cetina arsă. Mătuşa gazdei face libaţiuni chemînd spiritele. Voci de tineri curtezani se aud în surdină, venind parcă din grădina înmiresmată. Vocea guturală a mătuşii, greu de recunoscut în extazul juvenil, anunţă în curînd nunţi. În fumul de tămîie al lumînărilor, în mirosul de salcîm, fantezia tinerelor, se îmbină cu cîntul îndrăgostiţilor din aleea de trandafiri a Cişmigiului primăveratec.
            Hasky, mîrîind blînd, rupe vraja, uitîndu-se la pisica neagră ce se gudură lîngă picioarele bătrînei; tresărind din aţipeală bătrîna reia firul discuţiei, înviorîndu-şi companioanele. După încă cîteva fraze politicoase, stolul de pălării se împrăştie, urmînd să se regăsească în altă dimineaţă însorită la măsuţele din chioscul ce cîndva era animat de fanfară.