Gînduri

            Lapoviţa-mi bate-n geam, lăsînd în urmă dîre încărcate de funingine, noaptea transformîndu-le în himere. Adorm în pîlpîitul cald al buştenilor, fantomele nopţii veghindu-mi somnul. Şuieratul főnului mă trezeşte în zori de primăvară. Soarele se strecoră cu greu prin geamul ce încă poartă zdrenţele cenuşii ale iernii. Deschid larg ferestrele, lăsînd boarea înmiresmată să-mi încălzească simţurile. Spiritul îmi renaşte, alungînd tenebrele iernii. Aerul îmbălsămat îmi mîngîie sufletul. Mă simt întinerit.           

             Gîndurile le las în grija sufletului; el mă conduce în tumultumul spiritual al vieţii. Meandrele politicii le las la o parte, lăsînd mulţimea să-şi decidă viitorul. Este timpul să mă ocup de suflet, de spirit. Spiritul mă duce spre o lume mai echilibrată, o lume mai îngăduitoare, o lume a toleranţei; spiritul comandă gîndului cum să se manifeste.