În Aula Spiritelor

Am plecat într-o Meditaţi Reiki. M-am trezit în Aula Spiritelor, în lumea Înţelepciunii. Aici nu se dezbat ororile trecutului şi ale prezentului. Discutăm cum putem face lumea mai bună, căci dînd palma înapoi nu este o soluţie. Totdeauna se va găsi cineva care să considere că mai are ceva de reproşat unui trecut al strămoşilor, trecut care nu se ştie în ce măsură ia aparţinut. Dacă privim istoria universală ca memorie colectivă, atunci concluzionăm că nimic nu-i alb sau negru; toţi am avut participarea noastră străbună în istoria scrisă şi rescrisă, fiecare argumentînd prin ideologia-i apropiată. Revenind la generaţiile în formare, generaţii care-şi caută identitatea, istoria le dă un panel de răspunsuri, lăsînd pe fiecare să-şi aleagă drumul propriu. Deci nu-i de mirare diversitatea opiniilor în interpretare. Problema se transformă într-o luptă de ideologii care de fapt sunt faţete ale aceleaşi omeniri, căci de fapt, fiecare din noi îşi vrea binele personal şi a semenilor. Dar o să mai treacă ceva timp pînă cînd naţiile Pământului vor înţelege că toţi au drepturi egale; că resursele sunt suficiente, totul este să le administrezi la nivel planetar; că trecutul poate fi înţeles fără a se reproşa prezentului; că viitorul se clădeşte fără a privi în urmă cu mînie (asta nu înseamnă a nu judeca trecutul, luîndu-se în considerare ceea ce a dus la dezbinări şi războaie). Viitoul se clădeşte prin înţelegere reciprocă, nu prin impunerea ideologiei tale altora, chiar dacă ţie ţi se pare mai umană, căci nu cunoşti suficient cultura şi relaţiile interumane la nivel de familie ale celuilalt.