Cristalul reflecta lumina apusului intr-un purpuriu de culori pe peretii de cuartz ai camerei de comanda. Instantaneu imi aduc aminte de copilarie, cind priveam fascinat prin tubul de carton jocul “caleidoscopului”. Sint in zbor de aproape doua decenii terestre. Imi trec prin minte tot felul de frinturi din copilarie si tinerete.
Intr-un tirziu m-am retras in intimitatea salonului-dormitor, lasind navigatia in seama pilotului automat. Dupa calculele mele peste citeva zile voi intilni nava mama, si-mi voi revedea coechipierii de expeditie. Apoi ne vom reintoarce pe Terra. Sintem una din navele de cercetare ale Terrei. Sintem unica nava fara echipament si personal militar.
Da, n-am gresit, pe ecranul de comanda se vede nava mama. Am declupat pilotul automat, si am deschis toate canalele de comunicatie. Primul comunicat imi vine pe unde telepatice de la Al, comandatul navei; apoi, tot telepatic Dan, cel mai tinar membru al echipajului, imi comunica ingrijorarea neraspunsurilor mele de peste 15 zile. Celor doi prieteni, le raspund ca totul e in ordine, si ca dupa controlul bio-fizic al navei mele, ma voi cupla, apoi vom putea sta la taifas. Dupa citeva secunde intru pe toate caile de comunnicatie cu computerul si echipajul de ghidare al navei mama, pentru fazele de cuplare. Totul decurge normal. Sint printre putini care inca folosesc procedee manuale de cuplare; toti ma tachineaza cu “unchiul George”, numai prietenii imi spun “Gyuri”. In privinta tacerii din ultimele zile, Al care ma cunoaste bine, nu se ingrijoreaza. Simte cind nu sint dispus sa comunic. Dupa o zi de odihna, retras in camera-mi de lucru pregatesc raportul ultimelei luni de “sihastrie”, cum denumim noi plecarea de unul singur in spatiul necunoscut. Inca n-am inceput raportul, mai important e sa stau cu AL si Dan.
I-am invitat in micul salon, care noaptea se transforma in alcov. Spatiul meu de pe nava mama, mi l-am proiectat singur, inebunind arhitectul si constructorul navei; am primit ca tot ceilalti membri ai echipajului 14 metri patrati, pe care i-am transformat in aprtament, 11 metri sint salon-dormitor, restul fiind dulap de lucru; oglinzile si mobilierul du-functional dubleaza senzatia spatiala. Vanitatea mi-a fost satisfacuta, avind cel mai shic spatiu de pe nava. Printre putinele lucruri extra pe care mi le-am permis sa le iau in expeditie, e barul sintetizator; nu sint bautor, dar la masa de seara, sau la ocazii un pahar de vin bun, nu strica.
Al si Dan au sosit, si ne-am asezat cu totii comod in fotolii, in in jurul mesei incarcata cu tot felul de fructe si bauturi racoritoare. Pe linga asta, in dreptul fiecaruia am pus un pocal cu bautura-i preferata ca pe Terra. Ei stiu ca la mine, fiecare gest are o semnificatie, caci nu degeaba sint cercetatorul structurilor nedefinite de pe meleaguri extra-terestre. Dupa ce-am inchinat in reusita expeditiei, am inceput sa-mi depan impresiile din ultima calatorie. Al si-a dat seama ca o sa fie o seara lunga asa ca ia predat secundului conducerea navei, avertizindu-l ca nu se lasa deranjat.
Parasind nava mama m-am indreptat spre Oaza din zona nordica a Punctului negru, cunoscut ca antimaterie. In calculul meu, am luat in considerare ca voi fi absorbit si voi comunica daca va fi posibil, ce se intimpla in Punctul negru(pina azi numai se presupune). Nu am putut sa trec prin Punct, o structura instantanee mi-a blocat calea, si in subconstient am inteles ca trebui sa ocolesc zona, cea ce am si facut. In fine, dupa nu mult timp am ajuns la Oaza. Am ramas suspendat intr-un fel de solutie de densitate si stralucire nedifinita, care in functie de miscarile navei isi schimba intensitatea si luminozitatea. Am hotarit sa-mi imbrac costumul si sa parasesc nava, raminind in legatura pe unde nervoase cu pilotul automat. De cum am parasit nava, m-am trezit intr-o stare de levitatie, si mi-am dat seama ca sint studiat. Mi-am marit cantitatea de oxigen din costum, si am inceput sa ma gindesc la structuri cunoscute, incercind sa fantezez structuri imposibile, pe tarimuri cu forta gravitationala diversa. La un moment dat, aparatura de pe costum mi-a indicat ca atmosfera e respirabila, iar substanta inconjuratoare capata consistenta asemanatoare pamintului, asa ca pot sa renunt la costum, si sa ma comport normal. Am iesit din costum si am inceput sa ma invirt, in jurul meu, descriind spirale din ce in ce mai largi si imaginindu-mi tot felul de combinatii de peisaje si structuri. Substanta inconjuratoare se valurea parca incercind sa-mi creeze imaginea holoscopica a gindurilor. In faza asta am incetat sa fantezes, si mi-am inchipuit un fluid de densitate care sa-mi sustina corpul, fluid de temperatura a corpului meu, putin mai jos ca sa-mi dee senzatia de racoare placuta, iar de-asupra o adiere cu miresme de lavander si sulfina. Astfel rasfatat, intr-o destindere totala am inceput sa ma gindesc la lucruri abstracte ca enegia universala, limbaje energetice si moduri de transmitere ca Reiki si Kabbalah, filozofia Zen si cea Yogista. In functie de ginduri, luminozitatea “Cerului” lua culoarea specifica filozofiei, in functie de codul terestru. Ca sa fiu sigur ca asta nu mi se intimpla numai in inchipuire, am inceput sa ma gindesc la alte asociatii, de pe alte meleaguri pe care deja le strabatusem. Substanta inconjuratoare a replicat neintirziat. Am concluzionat ca noi putem fi “cititi si intelesi” dar ca inca nu sintem capabili sau inca n-avem procedee de a capta si intelege pe altii. Subconstient am cerut pe de o parte ajutorul “substantei inconjuratoare”, iar pe de alta parte m-am asezat in pozitie de yoga, concentrindu-ma in meditatie Reiki, cerind ajutorul comunitatii terestre. Am inteles cu ochiul mintii, ca daca voi ramine in acest mediu, s-ar putea sa capat intelegerea. Asta m-a facut sa intrerup orice legatura cu toti ceilalti. Mi-am dat seama ca fiind conceputi simetrici atit fizic cit si mintal, ca daca putem transmite informatii trebuie sa putem sa si primim, si sa le si intelegem. Pe undeva in stafundurile gindirii totul mi se pare posibil, dar nu sint in stare sa percep. Poate ca am primit de multe ori mesaje, dar nu le-am inteles. Mediul sau poate chemarea mea terrestra, sau poate amindoua mi-au sugerat sa ma concentrez la structura DNA-ului. Am re-analizat mintal tot ce cunosteam in domeniu; am reluat in considerare atit Kabbalah cit si tot ce stiam despre limbaje energetice, limbaje matematice, hieroglifice si moderne, tot ce speram sa-mi lumineze calea spre acest gen de probleme, si am inceput sa filozofez, intr-un fel cu mine insumi, dar si cu mediul inconjurator. Notiunea timpului a disparut. Nu stiu cit am ramas in aceasta stare nedefinita intre vis, filozofie si latenta. Intr-un final, am inceput sa inteleg. Mediul in care ma aflam era un mediu ginditor,un Mediu Universal. Asa cum Energia e Universala si ne-au trebuit milenii sa realizam cum sa o folosim in mod pozitiv, re-invatind Reiki, Kabbalah,etc., asa cum am ajuns la concluzia ca Memoria e Universala si colectiva, tot asa am inteles ca sint intr-un Mediu Ginditor Universal. Am inteles cum pot sa ma leg de oriunde si oricind la acest Mediu, si cum pot sa comunic. Prin El am inteles Punctul Negru de Antimaterie.
Si cu aceste noi rezolvari ale Universului Cunoasterii ne-am intors pe Terra.
Acum stau pe malul Mediteranei, si-mi depan impresiile.
