M-am trezit in plina noapte, fara ginduri poetice. Stau fata in fata cu compterul si cuget in timp ce-i mingii clapele. Si uite asa ca insirate margarite ideile se scurg incet in noaptea fierbinte de iunie. E o noapte calda, fara luna; in linistea netulburata de avioane si sirene se aud cosasii. Incerc sa ma simt eliberat de problemele zilnice care ma framinta, probleme care nu sint rezolvabile in aceasta conjuctura politica. Cum spune vorba batrineasca, o problema care nu se rezolva singura nu-i problema jidoveasca, si deci nu merita sa te apuci de ea.
Vreau sa ma culc si sa ma trezesc in saloanele pariziene din La Belle Epoque, dantuind chearleston. Ideea nu e tocmai rea, dar poate, mai bine e sa plec intr-o calatorie inter-stelara si sa ma intorc peste vreo doua secole. In aceasta dilema propun sa aplic teoria lui Duhamel; zis si facut. Aplicind-o m-am trezit intr-o oaza linistita a unei lumi mingiiate de o lumina turchiz. Ma simt linistit si impacat; imi ascut cele 6 simturi incercind sa percep cu toata fiinta lumea noua care ma inconjoara. Fiecare miscare provoaca o unduire a fluidului care ma inconjoara si o schimbare de nuante ale luminozitatii. Studiez si ma simt studiat. In subconstient simt ca e cazul sa intru in joc cu lumea asta ciudata. Undeva din strafundurile memoriei clipeste lumea lui Lem. Dar parca totusi e altceva. Incerc sa comunic cu lumea inconjuratoare pe lungime de unda nervoasa. Nici un raspuns. Imi exprim gindurile in limbaj Morse; curios, simt ca sint inteles. Intreb unde ma aflu si daca sint bine-venit. Parca percep un raspuns de genul fii rabdator, iti intelegem intentiile care par pasnice, dar mai avem citeva teste de terminat inainte sa te acceptam. Intrucit luminozitatea s-a schimbat din turchiz intr-o nuanta verde-albastruie extraordinar de linistitoare, simt ca am fost acceptat. Totusi ramin intr-o incordare a simturilor, in intentie de auto-aparare. Folosindu-ma de telegraful mintal intreb daca nu putem comunica mai simplu, telepatic. Raspunsul vine promt O.K. Da, am fost acceptat. Prin memoria-mi vizuala mi se perinda peisaje prin care am trecut in viata terrestra, peisaje care au avut semnificatie pozitiva. Apoi ca pe un ecran panoramic enorm, incep sa vad peisaje asemanatoare, dar luminate de un soare cu nuante turchiz-albastrui. Imi dau seama ca fluidul s-a transformat in “aer”, e ca si cum as fi pe Terra. Lumea in care am poposit ma inconjoara cu o ambianta cit mai aproape de cea terrestra. Transmit multumiri si incep sa ma misc liber si in voie, lasin- du-ma dezarmat. Fie, ce-o fi. Totul pare pasnic si lipsit de primejdii. In departare se distinge o forma de cladire. Ma duc spre ea. Ma trece o senzatie de sete; instantaneu aud sursur de apa; ma abat de la drum, si trec pe linga un piriu; imi potolesc setea. Simt ca totul e creat instantaneu in urma studierii gindurilor si memoriei, de catre acest mediu turchiz. In fine intru in cladire. Imi trec prin cap tot felul de ginduri arhitectonice, incerc sa vad ce e in stare “necunoscutul” sa-mi creeze. Mediul creaza orice, in mod instantaneu. Strabatind cladirea, ajung intr-o sala de genul salon-biblioteca, sala binecunoscuta in resedintele engleze. Mai multe figuri stau la taifas, si sint invitat sa particip si eu. Totul pare natural; sint invitat sa ma auto-servesc la bar. Ma simt ca intr-un film S.F.. Discutia o ducem despre evolutia intilnirilor de gradul III; totul se face la nivel telepatic. Incet imi dau seama de limitele mele imaginare, si intreb interlocutorii daca exista vreo posibilitate de largire. Totul este in functie de spatiul in care te-ai nascut si te-ai format , imi raspunde un interlocutor care si-a luat infatisarea lui Eti. Nu ma las batut; arunc navodul; poate ca am ajuns intr-o lume evoluata in care de fapt totul e dispersat, iar transfigurarile sint numai pentru a se cobori la nivelul vizitatorului; substanta turchiz care m-a primit este de fapt conglomerarea de energie vitala pe care aceasta lume evoluata o concentreaza pentru aparare, in mod direct formindu-se alaturi o masa de “anti-materie” (gaura neagra); in rest itinerariul vizitei este construit in functie de memoria vizitatorului, in acest mod nedezvaluindu-i-se nimic. Interlocutorii brusc au disparut, ca si salonul; ma aflu din nou intr-un fluid turchiz. Mi se transmite atit Morse cit si telepatic. Ai ajuns cel mai departe dintre vizitatori, dar inca esti departe de noi.
Ceasul desteptator ma readus in lumina galbena al Soarelui, nu departe de Jerusalem.
