Am intrat intr-o doara in lumea altora. Asa, pe nepusa masa m-am atasat unui grup de studenti, si am pasit cu ei in lumea inca nu suficient cunoscuta a plantelor. M-am trezit in lumea descintecelor si a esentelor vietii. A vietii fara moarte; a linistii ancestrale. Cu cit stim mai mult despre lumea necuvintatoare ale plantelor, cu atit mai mult intelegem cit de putin stim despre natura si implicit despre noi.
M-am trezit in lumea placuta a miresmelor, a culorilor si a leacurilor de demult; leacurile din lumea apusa a astecilor si a samanilor au primit o noua semnificatie in nebuloasa in care traim. Mi-am zbenguit memoria printre nuferi si papuri, printre smochini si migdali, printre trandafiri si hortensi, ca intr-un tirziu sa ma opresc la umbra ferigilor, odihnindu-ma pe patul moale al ierbii necosite, intre libelule efemere si sopirle milenare. O boare imi racoreste timplele, si unduiri nevazute ma preumbla prin cringuri in indepartari necunoscute. Ma gasesc in plina meditatie pe meleagurile Anzilor, ca apoi sa poposesc in delta Mekongului. Incet, intr-un zbor lin, fara granite in timp si spatiu, acumulez printre ambrozie si nectar, retetarele unei lumi de mult apuse. Admir ceata de studenti, care cauta sa inteleaga lumea de azi in lumina holistica.
Sint cu ei, si totusi sint detasat de lumea lor, privindu-i de undeva de sus; nu, nu-i privesc zeflemitor, le admir vointa de a depasi lumea in care traiesc. Tirziu, in a doua lor tinerete, acesti studenti au inceput sa inteleaga lumea din punct de vedere holistic. Vreau sa le dau retetarul milenar pe care l-am cules in pelegrinarile mele, dar visul mi se destrama in apusul soarelui. Cu toate ca ma regasesc in nebuloasa inceputului celui de-al III-lea Millennium, ramin in lumea-mi holistica.
