Zborul

Simt cum plec din mine insumi in necunoscut. Incotro? Nu stiu. Ma las purtat ca un fulg in voia vinturilor. Simt adierea aerului caldut din zori de zi. Sint de-asupra unei intinderi de turchiz, iar peste mine un albastru imaculat. Incerc fara succes sa ma orientez. Nu reusesc, sint in necunoscut, si nu-mi amintesc de unde a inceput totul. Ma intorc pe spate; miscindu-ma prea repede am intrat in vrie; inconstient vislesc cu miinle in sus, intr-un unghi usor fata de planul turchiz. M-am redresat; imi pun miinile sub cap, imi desfac usor picioarele, ca si cum as vrea sa formez un triunghi, si incep sa plutesc lin. Imi dau seama ca pot sa ma coordonez numai mintal. Regasindu-mi echilibrul, ma concentrez asupra ultimelor evenimnte din-aintea detasarii. Imi amintesc frinturi de convorbiri cu pritenii si cunoscutii de la ultima mea aniversare. Eram cotat ca o gazda primitoare si placuta; in zumzetul vocilor, desi eram inconjurat de musafiri, la un moment dat m-am simtit singur, si pe undeva intr-o zona necunoscuta a creierului am auzit o chemare; era o chemare transmisa pe unde telepatice. Am iesit pe terasa privind marea in apusul soarelui de toamna. Asta-i ultima imagine. M-am intrbat: cine ma cheama, si unde. M-am concentrat spre un punct anumit al universului, dar fara sa-l pot identifica. Raspunsul l-am primit promt ca o adiere buna vestitoare in vele: Urmeaza-ti cursul, vei ajunge la destinatie; nu te framinta si nu mai fa miscari brusce. Am raspuns telepatic, O.K., pot sa stiu mai mult. Nu, totul la timpul sau, veni promt raspunsul. Ne-stiind cit va dura zborul, am hotarit sa intru in faza de meditatie, si sa-mi canalizez energiile in directia zborului, in necunoscut, reincarcindu-ma instantaneu din energia universala. Nu credeam ca esti asa de avansat, am auzit vocea telepatic. M-am gindit ca totusi e de-ajuns de monoton sa calatoresc singur; nu mi-e teama de necunoscut, dar e mai placut sa-ti impartasesti cu cineva impresiile. Tot gindindu-ma am intrat in legatura telepatica cu mai multe spirite, si intr-un tirziu cineva mi s-a alaturat. Nu stiu cit am plutit singur, dar la un moment da am simtit ca mai e cineva linga mine, am smtit un curent cunoscut, o mingiiere usoara, si l-am recunoscut pe Avatar. Ne-am transmis telepatic salutari si placerea de-a calatorii impreuna. Nici unul din noi n-a intrebat incotro si cit timp. Sintem intr-o lume fara timp, o lume a spiritelor si al spatiului nemarginit. Am hotarit sa zburam impreuna, intr-o bula energetica,nu unu linga altul, astfel ca putem sa ne corelam energiile, pe de o parte economie, iar pe de alta putem sa ne majoram quantumul prin corelare telepatica. Amindoi am simtit ca parasim batrina Cale Lactee, indreptindu-ne dupa calculele noastre spre Omega. La un moment dat, ne-am trezit intr-o oaza linistita a unei lumi mingiiate de o lumina turchiz. Ma simt linistit si impacat; imi ascut cele 6 simturi incercind sa percep cu toata fiinta lumea noua care ma inconjoara. Fiecare miscare provoaca o unduire a fluidului care ne inconjoara si o schimbare de nuante ale luminozitatii. Studiem si ne simtim studiati. In subconstient simt ca e cazul sa intru in joc cu lumea asta ciudata; ii transmit lui Avatar aceste ginduri. El imi confirma ca este de acord, si-mi propune sa ramina in aparare. Undeva din strafundurile memoriei imi clipeste lumea lui Lem. Dar parca totusi e altceva. Incerc sa comunic cu lumea inconjuratoare pe lungime de unda nervoasa. Nici un raspuns. Raminem in comunicare telepatica. Intreb unde ne aflam si daca sintem bine-veniti. Parca percep un raspuns de genul fii rabdator, va intelegem intentiile care par pasnice, dar mai avem citeva teste de terminat inainte sa va acceptam. Intrucit luminozitatea s-a schimbat din turchiz intr-o nuanta verde-albastruie extraordinar de linistitoare, simt ca am fost acceptati. Totusi ramin intr-o incordare a simturilor, in intentie de auto-aparare. Da, am fost acceptati. Prin memoria-mi vizuala mi se perinda peisaje prin care am trecut in viata terrestra, peisaje care au avut semnificatie pozitiva. Apoi ca pe un ecran panoramic enorm, incep sa vad peisaje asemanatoare, dar luminate de un soare cu nuante turchiz-albastrui. Imi dau seama ca fluidul s-a transformat in “aer”, e ca si cum as fi pe Terra. Lumea in care am poposit ne inconjoara cu o ambianta cit mai aproape de cea terrestra. Transmit multumiri si incep sa ma misc liber si in voie, lasin- du-ma dezarmat. Fie, ce-o fi. Totul pare pasnic si lipsit de primejdii. In departare se distinge o forma de cladire. Mergem  spre ea. Ma trece o senzatie de sete; instantaneu aud sursur de apa; ma abat de la drum, si trec pe linga un piriu; imi potolesc setea. Simt ca totul e creat instantaneu in urma studierii gindurilor si memoriei, de catre acest mediu turchiz. In fine intram in cladire. Imi trec prin cap tot felul de ginduri arhitectonice, incerc sa vad ce e in stare “necunoscutul” sa-mi creeze. Mediul creaza orice, in mod instantaneu. Strabatind cladirea, ajungem intr-o sala de genul salon-biblioteca, sala binecunoscuta in resedintele engleze. Mai multe figuri stau la taifas, si sintem invitati sa participam. Totul pare natural; sintem invitati sa ne auto-servim la bar. Ma simt ca intr-un film S.F.. Discutia este despre evolutia intilnirilor de gradul III; totul se face la nivel telepatic. Incet imi dau seama de limitele mele imaginare, si intreb interlocutorii daca exista vreo posibilitate de largire. Totul este in functie de spatiul in care te-ai nascut si te-ai format, imi raspunde un interlocutor care si-a luat infatisarea lui Eti. Nu ma las batut; arunc navodul; poate ca am ajuns intr-o lume evoluata in care de fapt totul e dispersat, iar transfigurarile sint numai pentru a se cobori la nivelul vizitatorului; substanta turchiz care m-a primit este de fapt conglomerarea de energie vitala pe care aceasta lume evoluata o concentreaza pentru aparare, in mod direct formindu-se alaturi o masa de “anti-materie” (gaura neagra); in rest itinerariul vizitei este construit in functie de memoria vizitatorului, in acest mod nedezvaluindu-i-se nimic. Interlocutorii brusc au disparut, ca si salonul; ma aflu din nou intr-un fluid turchiz. Mi se transmite telepatic. Ati ajuns cel mai departe dintre vizitatori, dar inca sinteti departe de noi. Ne continuam dupa acest intermezzo zborul spre Omega. Am hotarit sa numai trecem in stare de hibernare. Ne-am comandat energetic ceva de-ale gurii, apoi am inceput sa filozofam despre lumea terestra. Am hotarit sa dezbatem problema invatamintului. Am concluzionat ca e cazul sa schimbam ideea de invatamint de pe Terra, asta la intoarcere. Ideea este de-a lasa copilul sa-si dezvolte aptitudinile naturale fara al incadra intr-o dogma stupida de invatamint, asa cum a fost pe timpurile noastre. Nu trebui omorita creativitatea. Trebui studiat fiecare copil in ce sens se dezvolta natural, si ajutat, indrumat, dar fara sa i se impuna. Sintem convinsi ca fiecare copil, in mod individual va alege ceea ce i se potriveste; invatindu-l sa fie auto-didact in sensul celorlalte lucruri, fara constrigere, se va dezvolta in viitor. Totul este sa reusim sa-i facem curiosi si sa le dam impulsul initial; restul vine de la sine. Totul la timpul sau. Si uite asa ne petrecem timpul in zborul intergalactic. La un moment dat am intrat intr-o zona tulbulenta, intr-o ceata deasa. Ne dam seama ca ceva nu-i in regula in acesta zona; miscarile si zgomotele pe care le simtim in jurul bulei energetice in care zburam ne aduce aminte de ultimul razboi terestru, razboi care a dus in final la recunoasterea lumii energetice, si la armonia de care ne bucuram azi. In urma recunoasterii lumii energetice, s-a ajuns la un singur limbaj, la o singura “religie” si la desfiintarea granitelor, armatelor, politiilor si inchisorilor. Dupa un timp am ajuns pe Omega. Am fost primiti ca oaspeti de vaza. Mi-am dat seama ca de fapt cel care a fost invitat este Avatar, nu Eu. La un moment dat mi-am intrebat gazdele de ce n-au facut invitatia in mod direct. Mi s-a raspuns, ca intre Avatar si cei de pe Omega au fost     ne-intelegeri si ca doreau din toata inima sa repare acest lucru. Stiind ca eu sint dispus oricind sa negociez pe de-o parte, iar pe de alta fiind bun prieten al lui Avatar, exista posibilitatea de-al aduce cu mine, asa ca au preferat acest mod bizar de invitatie. Dupa comentariile de rigoare si punerea lucrurilor la punct, ne-am retas in apartamentul rezidential; Avatar m-a intrebat putin cam suparat daca i-am facut-o; am replicat ca nu, dar consider ca pentru lumea intergalactica e bine sa nu fie divergente datorita lucrurilor gresit interpretate.