Lumile altora

Am deschis o uşă şi am intrat în lumea altora. Mi-am lăsat paltonul şi galoşii în marchiza cu geamurile înflorate de gerul iernii. Apoi, după ce mi-am aranjat firele rare şi răzleţe ale capului care o dată era leon, am intrat în salonul luminat discret. Printre rînduri de cărţi si bibelouri aranjate pe cele două laturi ale camerei am înaintat spre o masă rotundă, în jurul căreia cîteva doamne şi domni mi-au indicat unicul loc rămas liber. Toţi eram îmbrăcaţi de seară, ca pe timpurile La Belle Epoque.  Masa era luminată de sus de un candelabru cu ciorchini de cristal, lumina resfrîngîndu-se în curcubee pe masa de jad încrustată cu miniaturi orientale în sidef şi furniruri de mosc, ce încă emanau parfumul discret al naturii. Lîngă fiecare comesean era un pahar de cristal încrustat cu simboluri ce nu-mi erau cunoscute, umplute pe jumătate cu o băutură rubinie ce emana un parfum discret de rodii alcoolizate. Măsuţe de servit  încărcate cu degustări erau împrăştiate între comeseni, separîndu-ne jîlţurile. La un semn discret al decanei de vîrstă, o doamnă elegantă, în al cărei decolteu atîrna semnul vieţii de apoi în piatră naturală de ambră verde, toţi am ridicat pharul şi după ce l-am închinat elegant salutîndu-ne, i-am sorbit rubiniul, fiecare în stilul său. Un domn l-a dat peste cap ca şi cum ar fi fost Vodcă, altul la plimbat în neantul gurii ca un Cogniac de bună calitate; doamnele l-au sorbit încet, pe îndelete bucurîndu-se de fiecare picătură, iar eu l-am luat în înghiţituri rare, mari, ca un whisky single maltz. După aceasta, Ambra a anunţat începutul serii de meditaţie şi m-a declarat Medium al Seratei. Cu paşi neauziţi un sevitor, în livrea verde turchiz, mi-a reumplut paharul pînă la simbolul vieţii. După o scurtă concentrare în mine însumi am intrat în transă, comunicînd cu cele două lumi. Totul mi se părea firesc; vorbeam limbi necunoscute, dar le înţelegeam perfect. O doamnă îşi căuta primul amor pierdut undeva în frunzişul Amazonului, alta Cameea de malachite încrustată cu rubine, gazda dorea să afle relaţiile străbunicii, băutorul de vodcă dorea o reţetă de succes în afaceri, sorbitorul de cogniac îşi căuta amanta piedută undeva în văile Mekongului, cea mai tînără dintre invitate îşi dorea viitorul, iar EU, eram comunicatorul, ne-avînd timp de mine. Între conversaţii mai sorbeam din pahar; ajungînd la ultima sorbitură Ambra s-a ridicat, şi în mod neaşteptat oprindu-se în spatele meu mi-a deschis papionul lăsînd în văzul mesenilor Cameea-mi. În acest moment transa s-a terminat.  După ce am servit degustările udate cu un vin vulcanic de Santorini, fiecare în mod discret a plecat. Eu am mai întîrziat uitîndu-mă la bibelouri şi cărţi. Gazda, m-a întrebat despre cameea ce o purtam.  I-am explicat că a fost făcută special pentru sufletul meu, undeva în Orient, de un Maestru în Holistica Cristalelor şi a Energiilor. Ne-am despărţit pîna la Seara de Spiritism următoare, seară ce încă n-a sosit.